Schinduful este cunoscut în principal ca un condiment. Cu toate acestea, semințele sale conțin o varietate surprinzătoare de compuși vegetali: fibre solubile precum galactomanani, diverse saponine, alcaloidul trigonelina și un aminoacid special numit 4-hidroxiizoleucină.
Această compoziție prezintă interes și pentru știință. Schinduful este studiat, printre altele, în legătură cu digestia și metabolismul glucozei, precum și cu procesele hormonale.
Această cercetare duce la o întrebare interesantă: Cum pot diferitele componente ale schindufului interacționa cu aceste sisteme biologice?
Când metabolismul întâlnește schinduful
Schinduful este cercetat deosebit de intens în legătură cu metabolismul glucozei. Accentul se pune nu doar pe substanțe vegetale izolate sau extracte foarte concentrate, ci și pe sămânța întreagă.
Într-un studiu randomizat, triplu-orb, efectuat pe oameni, 88 de persoane cu diabet zaharat de tip 2 au luat fie 10 grame de semințe întregi de schinduf sub formă de pulbere, fie un placebo zilnic, timp de opt săptămâni.1
La sfârșitul celor opt săptămâni, atât nivelurile de glucoză din sânge à jeun, cât și cele ale HbA1c au fost mai mici în grupul tratat cu schinduf decât în grupul placebo. Simultan, s-au observat modificări ale insulinei și ale HOMA-IR. Acesta din urmă este utilizat ca marker pentru evaluarea rezistenței la insulină. Trigliceridele și colesterolul total au fost, de asemenea, mai scăzute.¹
Aceasta aduce în discuție o întrebare crucială: Ce anume face semințele de schinduf atât de interesante pentru cercetarea metabolică?
De ce intestinul joacă un rol crucial în acest sens
O parte a răspunsului inițial nu intră în fluxul sanguin, ci în tractul digestiv.
Semințele de schinduf conțin în mod natural fibre solubile, inclusiv galactomanani. În tractul digestiv, acestea absorb lichide și pot face conținutul intestinal mai vâscos.
Acest lucru poate influența cât de repede sunt digerați carbohidrații și cât de repede este absorbită glucoza – și, prin urmare, și cum se dezvoltă nivelul zahărului din sânge după o masă.
Aceeași relație a fost investigată și în cazul schindufului. Într-un studiu clinic efectuat pe oameni cu adulți supraponderali și obezi, adăugarea a 5,5 grame de schinduf la mese a dus la un răspuns al glicemiei postprandiale mai scăzut.²
Totuși, fibrele alimentare sunt doar o parte a poveștii. Schinduful conține o altă componentă specială care este în centrul cercetărilor într-o etapă complet diferită a metabolismului glucozei.
4-Hidroxiizoleucină: Un aminoacid extraordinar în centrul atenției
4-Hidroxiizoleucina este un aminoacid non-proteinogenic care se găsește în mod natural în semințele de schinduf.
Este deosebit de interesant pentru cercetare, deoarece este asociat cu eliberarea de insulină.
Încă din 1998, oamenii de știință au investigat influența lor asupra insulelor Langerhans izolate din țesutul uman și animal.³
A apărut un model remarcabil: 4-hidroxiizoleucina a crescut eliberarea de insulină în funcție de concentrația de glucoză existentă. La niveluri scăzute de glucoză, efectul a fost absent. Cu toate acestea, odată cu creșterea concentrației de glucoză, răspunsul insulinei a crescut și el.³
Tocmai această dependență de glucoză a făcut ca aminoacidul să fie deosebit de interesant pentru cercetări metabolice ulterioare.
Dar schinduful apare și într-un al doilea domeniu de cercetare.
Când metabolismul și semnalele hormonale se întâlnesc
Metabolismul și sistemul hormonal sunt adesea considerate separat. De fapt, ele sunt strâns legate: insulina este ea însăși un hormon, iar numeroase semnale hormonale influențează modul în care corpul nostru absoarbe, stochează și eliberează energie.
Prin urmare, schinduful este acum studiat și în legătură cu diverși parametri hormonali.
Un studiu randomizat, dublu-orb, din 2024 a urmărit 95 de bărbați cu vârste cuprinse între 40 și 80 de ani timp de douăsprezece săptămâni.⁴ Au fost investigate diferite doze ale unui anumit extract de schinduf și influența acestora asupra diverșilor parametri ai testosteronului.
Nivelurile totale de testosteron plasmatic nu au arătat o diferență semnificativă în comparație cu placebo. Cu toate acestea, nivelurile de testosteron salivar au arătat un rezultat diferit. Aici, concentrația a fost semnificativ mai mare cu schinduf comparativ cu placebo. La cea mai mare doză testată, indicele de testosteron liber s-a modificat și el.⁴
Rezultatele arată, de asemenea, cât de complexă este evaluarea parametrilor hormonali: nu fiecare măsurătoare se dezvoltă în același mod, iar „testosteronul” nu poate fi redus la o singură valoare.
Ce arată cercetările despre sistemul hormonal feminin
Schinduful este, de asemenea, subiectul cercetărilor hormonale la femei.
Patruzeci și opt de femei aflate în perimenopauză au primit fie un extract standardizat de schinduf, fie un placebo timp de 42 de zile.⁵ Cercetătorii au examinat atât simptomele tipice ale acestei faze a vieții, cât și diverși parametri hormonali.
În timpul studiului, s-au observat diferențe la nivelul estradiolului, progesteronului, testosteronului liber, FSH-ului și SHBG-ului, printre altele.⁵
Acest lucru arată că schinduful nu este studiat doar în legătură cu metabolismul glucozei și insulinei. Procesele hormonale la bărbați și femei fac acum parte și ele din cercetarea clinică.
O plantă cu multe fațete
Digestia, metabolismul glucozei și hormonii par inițial subiecte separate. În realitate, aceste procese sunt interconectate în multe puncte ale corpului.
Tocmai acest lucru face schinduful atât de interesant: semințele sale conțin nu doar un ingredient activ specific, ci o interacțiune naturală de fibre solubile, saponine, trigonelină, 4-hidroxiizoleucină și alte substanțe vegetale.
Cunoscut de mult timp în principal ca și condiment și din botanica tradițională, schinduful este acum studiat științific din diferite perspective.
Aceasta creează o imagine din ce în ce mai diversă a unei plante ale cărei ingrediente fac obiectul cercetărilor în legătură cu metabolismul digestiv și al glucozei, precum și cu procesele hormonale.
Surse
¹ Hassanzadeh Bashtian M, și colab. Efectul semințelor de schinduf asupra factorilor metabolici serici și a nivelurilor de adiponectină la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Int J Vitam Nutr Res. 2014;84(3–4):196–205.
² Mathern JR, Raatz SK, Thomas W, Slavin JL. Efectul fibrelor de schinduf asupra sațietății, glicemiei și răspunsului la insulină și aportului energetic la subiecții obezi. Phytother Res. 2009;23(11):1543–1548.
³ Sauvaire Y, Petit P, Broca C, et al. 4-Hidroxiizoleucină: un nou aminoacid potențator al secreției de insulină. Diabet. 1998;47(2):206–210.
⁴ Lee-Ødegård S, Gundersen TE, Drevon CA. Efectul unui extract de plantă de schinduf (Trigonella foenum-graecum) asupra testosteronului din plasma sanguină și salivă într-un studiu de intervenție controlată, randomizat, dublu orb. PLoS One. 2024;19(9).
⁵ Khanna A, John F, Das S și colab. Eficacitatea unui nou extract de semințe de schinduf în ameliorarea simptomelor vasomotorii și a depresiei la femeile aflate în perimenopauză: Un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo. J Food Biochem. 2020;44(12).