Un flavonoid mai puțin cunoscut este în centrul cercetării celulare

Pentru mulți dintre noi, soarele este unul dintre cele mai bune lucruri ale verii. Cu toate acestea, radiațiile UV intense înseamnă și o muncă suplimentară pentru corpul nostru.

Radiațiile UV pot crește formarea speciilor reactive de oxigen în celulele noastre.1 Acești compuși sunt produși și în timpul proceselor metabolice normale și nu sunt în mod inerent dăunători. În cantități controlate, ei îndeplinesc funcții importante, cum ar fi comunicarea dintre celulele noastre. Prin urmare, organismul nostru are propriile sisteme de apărare antioxidante care ajută la menținerea echilibrului acestor procese.

Cheia este echilibrul. Dacă se produc mai mulți compuși reactivi pe o perioadă mai lungă decât pot compensa sistemele noastre de protecție, acest echilibru se schimbă. Numim acest lucru stres oxidativ – un subiect care devine deosebit de relevant vara, deoarece radiațiile UV intense pot intensifica procesele oxidative.1

Aceasta ridică o întrebare interesantă: ce rol protector pot juca compușii secundari ai plantelor în această interacțiune complexă?

De interes deosebit sunt așa-numiții flavonoizi. În cadrul acestui grup mare de substanțe, reprezentantul până acum mult mai puțin cunoscut câștigă atenție. Taxifolină intră din ce în ce mai mult în centrul atenției.

Taxifolin – de la larice la cercetare

Taxifolina, numită și dihidroquercetină, este strâns înrudită din punct de vedere chimic cu binecunoscuta quercetină. Cantități mai mici se găsesc în ceapă, mere și diverse citrice, printre altele. Cu toate acestea, lemnul anumitor conifere, cum ar fi laricele dahurian, este deosebit de bogat în taxifolină.²

Ceea ce face taxifolina atât de interesantă constă în structura sa chimică. Aceasta permite flavonoidului să interacționeze cu molecule reactive. Tocmai din acest motiv, taxifolina a fost studiată din ce în ce mai mult în legătură cu stresul oxidativ, protecția celulară și procesele legate de inflamație de mai mulți ani.³

Și unele dintre rezultate sunt de-a dreptul remarcabile.

Ce se întâmplă când stresul oxidativ ajunge la celulă?

Într-un studiu din 2020, oamenii de știință au lucrat cu celule endoteliale umane – celulele care căptușesc interiorul vaselor noastre de sânge.⁴

Aceste celule au fost expuse în mod deliberat la stres oxidativ. Modificările care au apărut la adăugarea de taxifolină au fost apoi investigate.

Taxifolina a demonstrat un efect protector evident. Căile de semnalizare inflamatorie au fost atenuate, procesele de deteriorare celulară au fost influențate favorabil, iar aderența celulelor imune la celulele endoteliale indusă de stres a fost redusă.⁴

Rezultatele sugerează, așadar, că taxifolina poate ajuta la atenuarea deteriorării celulare și a răspunsurilor inflamatorii în aceste condiții experimentale.⁴

Mai puține daune oxidative ale ADN-ului

Un alt studiu care a utilizat celule sanguine umane a mers cu un pas mai departe.⁵

Celulele au fost expuse în mod deliberat la stres oxidativ folosind peroxid de hidrogen – un stres care poate duce la deteriorarea ADN-ului.

Taxifolina a redus semnificativ numărul de celule cu leziuni ale ADN-ului induse oxidativ. Acest efect a fost observat la toate concentrațiile de taxifolină testate.⁵

Deosebit de interesant: Chiar și după ce stresul oxidativ a apărut deja, deteriorarea ADN-ului măsurată a scăzut mai semnificativ sub taxifolină decât în ​​celulele de control corespunzătoare.⁵

Desigur, aceasta este o examinare efectuată în afara corpului uman.Totuși, demonstrează foarte clar de ce taxifolina este atât de interesantă din punct de vedere științific în legătură cu stresul oxidativ al celulelor și cu protejarea structurilor celulare sensibile.

De la celulă la om

În 2023, taxifolina a fost în sfârșit investigată într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, încrucișat, la adulți tineri sănătoși.⁶

Participanții au primit fie alimente care conțin taxifolină, fie un placebo, în momente diferite, fără a ști ce variantă primeau.

Ulterior, printre factorii examinați s-au numărat performanța cognitivă, oboseala mentală percepută subiectiv și modificările activității genelor din sânge.

După administrarea taxifolinei, participanții au avut performanțe mai bune la anumite sarcini aritmetice și au experimentat mai puțină oboseală mentală decât după administrarea placebo.⁶

În același timp, s-au observat modificări ale activității genelor. Printre altele, a crescut expresia genelor asociate cu procesarea și eliminarea substanțelor străine, precum și a unor părți ale răspunsului imun înnăscut.⁶

Acest studiu oferă un indiciu deosebit de interesant: taxifolina nu numai că prezintă efecte antioxidante interesante în modelele celulare, dar au fost observate modificări măsurabile și la oameni după o singură doză.

Taxifolin în contextul unei diete conștiente

Nu trebuie să prevenim procesele oxidative. Ele sunt o parte naturală a corpului nostru și îndeplinesc funcții importante.

Ceea ce va fi interesant este cât de bine poate face față organismului nostru stresului oxidativ suplimentar și ce rol pot juca compușii secundari ai plantelor într-o dietă variată.

Accentul pus pe echilibrul oxidativ devine deosebit de interesant în fazele în care corpul nostru este expus la stresuri suplimentare, de exemplu:

• cu expunere intensă la UV în lunile de vară
• în timpul fazelor deosebit de active din punct de vedere fizic
• sub stres cotidian ridicat
• când stresul oxidativ intră mai mult în centrul atenției
• când dieta trebuie suplimentată în mod conștient cu compuși vegetali secundari

Prin urmare, taxifolina nu este interesantă din punct de vedere științific din cauza unui singur efect izolat.

Caracteristica sa specială constă mai degrabă în faptul că investighează un subiect biologic fundamental: modul în care celulele noastre gestionează stresul oxidativ.

Și tocmai acolo studiile anterioare arată semnale interesante – de la deteriorarea oxidativă a ADN-ului și răspunsurile la stresul celular până la descoperirile inițiale privind oboseala mentală la oameni.⁴⁻⁶

Surse

[1] Masaki H. Rolul antioxidanților în piele: efecte anti-îmbătrânire. Revista de Științe Dermatologice. 2010;58(2):85–90.

[2] Grupul de experți EFSA privind produsele dietetice, nutriția și alergiile. Opinie științifică privind extractul bogat în taxifolină din larice dahurian (Larix gmelinii). Jurnalul EFSA.

[3] Topal F, Nar M, Gocer H, et al. Activitatea antioxidantă a taxifolinei: o relație activitate-structură. Revista de Inhibiție Enzimatică și Chimie Medicinală. 2016;31(4):674–683.

[4] Cao X și colab. Un studiu privind efectele protectoare ale taxifolinei asupra celulelor endoteliale din vena ombilicală umană și a celulelor THP-1 deteriorate de crom hexavalent: un mecanism probabil pentru prevenirea bolilor cardiovasculare induse de metale grele. Mâncare & Funcție. 2020;11(5):3851–3859.

[5] Živković L. și colab. Efecte antigenotoxice ale Biochaga și Dihidroquercetinei (Taxifolin) asupra deteriorării ADN-ului induse de H₂O₂ în celulele sanguine umane integrale. Medicina oxidativă și longevitatea celulară. 2019.

[6] Shinozaki F, Kamei A, Shimada K, et al. Ingerarea alimentelor bogate în taxifolină afectează activitatea cerebrală, oboseala mentală și transcriptomul sângelui integral la adulții tineri sănătoși: un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, crossover. Mâncare & Funcție. 2023;14:3600–3612.